My ups and downs

“Tot un sondaj al Bancii Mondiale, WVS, masoara de ani de zile legatura dintre atitudinea fata de educatie si cea religioasa. Tarile in care majoritatile cred ca e important ca un copil sa invete frica de Dumnezeu sunt cele sarace si nedezvoltate. Cele in care oamenii cred ca nu asta e important, indiferent ca ei insisi cred sau nu in Dumnezeu, sunt cele civilizate si prospere. De la civilizatia taraneasca la cea tehnologica avem un pas urias de facut. Sunt acesti lideri oamenii care sa il faca?” (Pactul cu educatia religioasa, Alina Mungiu-Pippidi, Joi, 01 Mai 2008).

In sfarsit citesc si eu o opinie care coincide cu ideile mele. Lucrul care imi displace cel mai mult la poporul nostru este acela ca religia are un rol mult prea mare. Cum scrie si in citatul de mai sus, in tarile civilizate credinta in Dumnezeu nu e atat de importanta. Chiar nu pot intelege de ce a trebuit introdusa religia ca materie obligatorie in scoli. Mie unul mi se pare absurd; asta nu se poate numi invatamant modern.

Tot chestiuni legate de educatie. Saptamana trecuta am asistat la un debate pe tema “Invatamantul centrat pe student”.  Concluzii concrete nu s-au tras dar cred ca toti am fost de acord ca procesul Bologna e prea putin implementat in ROU, si chiar si putinele parti aplicate sunt mai mult de forma. Mi se pare foarte trist ca invatamantul academic romanesc nu este la un nivel prea inalt. Si marea problema e la oamenii care ar trebui sa se ocupe de asta. Tot mentalitatea noastra cu reminiscente comuniste este de vina; foarte multi oameni pur si simplu nu pot gandi modern si civilizat; si in loc sa incerce sa isi schimbe ideile, ei blameaza sistemul european de acum. Nu spun ca este perfect, dar este cel mai bun de pana acum.

Deocamdata ma opresc aici, dar revin la subiectul de fata pentru ca ma intereseaza viitorul nostru. Chiar as vrea sa schimb ceva in bine…