My ups and downs

stranger…

in weekendul prelungit de 1 mai am vizitat Vienna si Budapesta si am constat ca nu ma simt prea bine in tarisoara mea draga sau in oraselul meu frumos. pur si simplu am costatat ca traiesc intr-o lume foarte diferita de cea “normala”. as vrea sa pot iesi pe strada si sa nu mai indispuna atitudinea si comportamentul multor concetateni de-ai mei sau sa pot vedea un peisaj urban demn de un oras de cinci stele (ca tot apare peste tot reclama TM*****). as vrea sa pot pasi pe strazi si sa am certitudinea ca nu voi calca intr-o groapa, punga, sticla sau mai stiu eu ce nebunii. pur si simplu mi s-a deteriorat imaginea buna (chiar foarte buna as zice) despre orasul meu natal. poate ca par arongant sau “fitos” dar nu ma pot dumiri; oare de ce noi, romanii, nu putem fi alfel … mai buni, mai civilizati. cum sunt o fire foarte optimista sper din adancul sufletului ca voi apuca ziua cand ma voi simti si in Timi ca in Vienna sau macar Budapesta; am ales aceste doua orase pentru ca aici am fost cel mai recent si am ramas profund impresionat; sunt insa convins ca alte orase europene sunt si mai faine dar pana nu le vizitez nu le aduc in relatare.

in alta ordine de idei, am constatat in seara asta ca am devenit foarte sceptic in privinta credintei religioase: pur si simplu nu mai pot gandi ca in scoala primara cand era foarte convins ca doamne doamne are grija de noi. portul religios de acum, ca si cel de acum cateva secole sau chiar milenii e aproape neschimbat. cu ce suntem noi (indiferent de cum se numeste religia la care suntem adepti) acum de cei care aduceau ofrande zeilor si credeau in tot felul de divinitati care le aduceau (sau nu) cate si mai cate. eu spun ca nu e nici una. si noi avem ritualuri bizare, credinte nefondate (nu este nici o dovada ca ce scrie in biblie chiar asa a fost; o singura cartulie e cam putin mai ales ca semne de minciuna exista peste tot in cea mai vanduta carte din lume; chiar si de aici vine un motiva ca e o minciuna – ce mijloc mai bun de a controla masele initial needucate si mai apoi cu “traditie” in spate decat o carte care iti spune cate in luna si stele despre  viata ta si a celor de acum ceva veacuri). discutia asta (inceputa acum ceva postri in urma) ar putea continua mult si bine dar mai pastrez si pentru alte postari.

zilele astea sunt intr-o stare tare nedefinita … parca sunt si vesel si trist, si fericit, si dezamagit. nu imi pot da exact seama de ce se petrece cu mine chiar daca am pretentia ca rationez perfect normal. oricum ar fi, mi-am facut un plan de atac foarte stufos pentru saptamanile ce vin; incerc sa renunt la o parte din timpul meu liber si sa il impart intre facultate (mi-am dat seama ca semestrul asta nu am asimilat prea multe cunostinte legate de studiile mele academice) si munca de voluntariat (care imi place prea mult). desigur ca partea ramasa libera (mai mult decat suficienta) nu va avea nimic de suferit si o voi petrece ca si pana acum.